Iarna pe...oliţă

A-nceput de ieri să cadă
Câte un fulg...în Capitală.
Acum a stat.
La apus, Primarii stau grămadă,
Peste sat.

Nu-i nisip, dar nici sare
Si pe drum e numai fum
De la roţile care, cum-necum,
Patinează-n disperare
Până se vor face scrum.

Sunt bătrâni, copii cu sănii
La vatmani îi auzi ţipând
Când se-mping, sau cad ciorchine
Prin zăpada săptămânii,
Înjurând mai mult în gând.

Gură fac cât roata morii
Când de-a valma sunt stropiţi
Cu zloata de la caldarâm
Prin haine, pe toţi porii,
De parcă sunt vopsiţi.

Mi-am permis să transpun în actualitate cîteva din multele versuri semnate de George Coşbuc, prin care a ilustrat minunat feeria iernilor de altă dată. Altă dată, când voi dispune de mai mult timp, poate că voi parodia întreaga poezie "Iarna pe uliţă", numai că acum, mă scarpin cu unul din degete (nu spun care) pe scăfârlia încă dotată cu podoabă capilară, încercând, pentru a enşpemia oară, cum de se întâmplă ca, an de an, iarnă de iarnă, zăpada să-i prindă cu pantalonii-n vine pe edilii bucureşteni şi pe cei de la dezăpezirea drumurilor de prin ţară? Când va veni vremea ca iarna să nu mai fie o surpriză aşa mare, de parcă România ar fi pe undeva la Ecuator?

În ceea ce ne priveşte, pe noi, ăştia din Capitală, Sorin Oprescu a mai făcut o dată dovada că fără binecunoscuta-i gargară, chiar că ar ocupa inutil fotoliul de edil şef. Domn' doctor, abia aştept un transplant de Primar!

Publicată pe AQVILA-Spruz: 19 mai 2010