Iazul de decantare Valea Şesii

    Materialul ce urmează nu-mi aparţine, dar nici nu m-a răbdat inima să trec cu indiferenţă nu peste un articol, ci peste un mesaj-alarmă la care ar trebui să subscriem fiecare dintre noi, dacă şi numai dacă ne pasă de viaţa noastră, de ţara noastră, de viaţa copiilor noştri şi despre ţara ce o vom lăsa urmaşilor noştri.

Autorul, Bogdan Balaban, a lansat grupajul text-fotomontaj anul trecut, mai precis în data de 8 decembrie 2012, pe blogul său personal, dar care, din păcate, a scăpat "nebotezat". Bogdan ne pune în faţa unui fapt ce se întâmplă în ţara noastră. De când se întâmplă nu ştim, iar cei ce o ştiu tac. Cu toate astea, tăcerea noastră va fi acordul dat pentru ca viitorul să aibă parte de trecutul şi prezentul relevat în fotoreportajul următor. Citiţi, priviţi şi...decideţi!

 Trebuie să vă avertizez din capul locului că urmează un jurnal trist. Acţiunea lui se va desfăşura în jurul unui iaz de decantare numit Valea Şesii (sau Şesei după unele surse ) aflat în Munţii Metaliferi. Nu voi scrie prea multe, voi lăsa imaginile să spună ce e de spus. Suntem 8: Ciprian, Oana, Familia Nuca, Ramona, Dl. Stoica, Coşti.

  Dimineaţa pornim pe ruta Lupşa - Hădărău - fostul sat Geamăna. De la Hădărău se urcă pe un drum de ţară cale de 4-5 km până ajungem la un pod. în vale pare a fi un lac, pe malul său câteva case.

 La o privire mai atentă constatăm că de fapt lacul nu prea e lac. Mai degrabă este o acumulare de nămol. Urcăm pe pod unde găsim nişte conducte. Din ele se aude un zgomot semn că se transporta ceva. Suntem în Munţii Metaliferi aproape de Roşia Montană, glumim spunând că pe acolo se transportă aurul.

 Bineînţeles că nu e vorba de aur ci de steril. Acesta provine de la exploatarea de cupru de la Roşia Poieni, făcută de compania Cupru Min începând  cu anul 1978. Tot arealul ăsta pe care se întinde lacul e o adevărată zonă calamitată.

 Domnul Stoica s-a documentat ulterior acestei vizite şi ne-a expus câteva detalii:

   Iazul de Valea Şesii este un iaz de decantare de vale, deschis (adică are un singur baraj). Barajul, construit din anrocamente, închide valea fiind construit între doi versanţi. Tulbureala de steril este deversată în iaz printr-un sistem de conducte care trebuie să permită dirijarea deversării spre diverse zone situate pe conturul iazului astfel ca toată suprafaţa să fie ocupată.

   Sterilul se constituie în depozit şi se reazemă pe versanţii naturali în iazul de la Valea Şesii depozitul de steril, în cele mai multe locuri pe care noi le-am sondat, n-are consistenţă; într-un loc era formată un fel de plajă pe care am călcat şi nu ne-am scufundat. Dar nici nu am avut curaj să mergem mai departe.

    Apele limpezi ar trebui să ajungă într-un sistem de colectare şi evacuare din care acestea trebuie să fie descărcate spre o staţie de epurare chimică sau spre un sistem de recirculare sau - cel mai simplu, fără costuri, fără jenă - spre un emisar (un râu curat de obicei). Sistemul de colectare şi evacuare noi nu l-am văzut, dar e drept că n-am ajuns la baraj unde ar putea să fi fost.

   În septembrie 2011 iazul avea în jur de 130ha. Acesta  a acoperit aproape în totalitate satul Geamăna; gospodăriile au fost răscumpărate de Cupru Min SA Abrud. Durerea cea mai mare a locuitorilor a fost aceea că nu a fost respectată promisiunea de a se strămuta cimitirul. Sterilul a înghiţit rând pe rând casele oamenilor, dealul pe care era construită biserica, cimitirul. Biserica este unul din puţinii martori care ne arată că aici a fost odată o aşezare omenească. Nămolul a ajuns acum la nivelul acoperişului.

    Ce e şi mai grav este faptul că asistăm la un dezastru ecologic în derulare. Sterilul continuă să fie deversat cu consecvenţă şi nivelul iazului creşte în fiecare an. De aceea cei de la Cupru Min înalţă barajul an de an.

    Nămolul acesta este pe alocuri brăzdat de firicele înguste de apă. Peisajul e  ireal, pe alocuri ai senzaţia că eşti pe altă planetă. În faţa ochilor ni se aştern tot felul de culori, date de substanţele deversate. Noi am numit generic aceste substanţe cianuri.

    E trist să vezi cum nămolul ăsta a înghiţit şi continuă să înghită case, gospodării, livezi, garduri. E trist să vezi cum biserica satului, destul de impozantă de altfel, e sufocată de nămol şi îşi duce în tăcere şi demnitate ultimii ani de existenţă.

    Cu toate astea fiecare dintre noi, dacă nu a spus, măcar odată a gândit ceva de genul: ce culori, ce peisaj. Într-adevăr lacul ăsta cu este foarte fotogenic, dar...

    Din fostul sat Geamăna au mai rămas doar câteva case şi o mână de oameni care a refuzat să plece. Oare cum e să să vezi tot peisajul ăsta în fiecare zi? Şi să mai ai în minte imaginea vechiului sat. Imaginea de mai sus am găsit-o pe Internet. Remarcaţi cât de sus se aflau biserica şi cimitirul.

Iar dacă vreţi să vedeţi cât de frumoasă era pictura acestei biserici mergeţi la acest link:

http://areyouready.ro/calatorii-in-romania/geamana-legenda-bisericii-scufundate/

 Nu se poate ca atunci când vii aici să nu faci legătura cu ceea ce se preconizează a se întâmpla în zona Roşiei Montane. Se spune că şi acolo, pe valea Corna, se va amenaja un astfel de iaz de decantare. Şi tot aşa, sacrificând nişte sate. Numai că acela va fi mai întins decât acesta de la Valea Şesii. Unele surse spun că va fi cam de trei-patru ori mai mare.

Citez iarăşi din Dl. Stoica:

După aproape o zi de umblat pe malurile iazului de decantare de la Valea Şesii ne-am propus să ajungem pe halda de steril ce aparţine exploatării Roşia Poieni. Treaba asta nu ne-a ieşit, am ajuns numai sub haldă din cauza neatenţiei, nehotărârii şi mai ales a lipsei de timp.

   Astfel am traversat partea de jos a haldei acolo unde au ajuns pietrele mai mari din sterilul depus şi împins pe haldă. Din fotografii reies două alte problemele asociate tuturor haldelor de steril: generarea de ape încărcate acid care contaminează apele de suprafaţă, eroziunea şi instabilitatea taluzului, degradarea terenurilor învecinate.

    Am mers ceva timp printre tot felul de bolovani, am păşit pe nisipuri instabile, am traversat pârâie de culoare verde. Am călătorit practic pe tărâmuri nepământene.

   Reabilitarea iazului de decantare Valea Şesii ca şi a haldei de steril ar trebui să fie făcută după încetarea exploatării. Dar oare chiar se va întâmpla asta?

   Ca şi concluzie: ar fi  bine ca oricare dintre noi să treacă măcar odată şi să vadă acest iaz de decantare, să tragă nişte învăţăminte şi să nu mai repete greşelile trecutului. Fac un apel către cei care citesc acest text să arate articolul şi pozele  prietenilor, cunoscuţilor, să îl distribuie pe reţelele de socializare.

   În Munţii Apuseni se găsesc 24 iazuri de decantare.